Cum pot fi îmbunătățite rezultatele școlare ale elevilor?

Un studiu publicat de firma de consultanță McKinsey & Company analizează o temă de mare interes – „Cum pot fi îmbunătățite rezultatele școlare ale elevilor: noi concluzii bazate pe analiza datelor statistice” („How to improve student educational outcomes: New insights from data analytics”). Studiul are la bază datele testelor PISA din 2015, pe care le analizează pentru a identifica practicile care conduc la succes școlar în diferite sisteme educaționale. Două concluzii ne-au atras atenția prin faptul că se regăsesc în toate sistemele educaționale analizate în studiu și au un impact major asupra performanțelor elevilor. Pentru că le vedem aplicate cu succes și în școlile românești, le luăm în discuție în cele de urmează.

Prima concluzie a studiului este că mentalitatea elevului are un impact major asupra performanțelor sale școlare. Factori ce țin de mentalitate, cum ar fi motivația interioară și încrederea în sine, s-au dovedit a avea o influență de două ori mai mare asupra progresului elevului decât mediul socio-economic din care acesta provine. O atitudine de genul „e treaba mea să mă pregătesc cât mai bine”, convingeri cum ar fi „ce învăț acum mă ajută să reușesc mai târziu în viață”, o percepție a școlii ca un mediu incluziv, toate acestea au, conform datelor analizate, o influență majoră asupra performanțelor școlare, oriunde în lume, indiferent de sistemul educațional în care au fost făcute măsurătorile. Iar impactul lor e și mai mare în cazul elevilor care provin din medii dezavantajate.

La noi, unde în 2016, aproape jumătate dintre copii fie căzuseră în ghearele sărăciei, fie erau pe cale să îi devină victime, concluziile de mai sus ar putea aduce o undă de speranță. Ele ne spun că, până și atunci când situația de acasă pare fără scăpare, un licăr de speranță există. Iar speranța poate veni din școală, acolo unde ar trebui să se cultive în elevi mentalitatea care să îi ajute să scape din cercul vicios al lipsurilor. Să vină de la cadrele didactice chemate să le insufle copiilor încrederea în forțele proprii și dorința de a-și face un rost.

Judecată în acest context, capacitatea de a forma în elevi mentalitatea potrivită este cel puțin la fel de importantă ca informația de specialitate pe care profesorul o transmite la clasă. Pentru adulții care vor crește din cei aproape 2 milioane de copii aflați acum în risc de sărăcie, contează mai mult să își găsească motivația în propriul potențial decât galoanele profesorului pe care îl au în față.

Din prisma concluziilor trase în urma studiului, rolul de mentor al cadrului didactic ar trebui să se se bucure de aceeași importanță cu pregătirea de specialitate, o realitate ce nu o mai poate fi trecută cu vederea de cei ce au în mână direcția viitoare a sistemului educațional românesc. Sistem care are nevoie de speranță, motivație și încredere la fel de mult ca puștii care îi umplu băncile.

Cea de-a doua concluzie este că elevii obțin rezultele cele mai bune atunci când profesorul îi ghidează (teacher directed learning) până la un nivel de competență solid, iar apoi îi încurajează să cerceteze singuri și să tragă concluzii (inquiry based learning). Studiul arată că mix-ul didactic optim cuprinde, în cea mai mare parte, activități ghidate de profesor. Asumarea de către profesor a unui rol activ în lămurirea și sedimentarea informațiilor, conectarea lor cu informații anterioare, oferirea de modele de lucru pentru a le aplica, asigurarea feedback-ului pe parcursul întregului proces sunt esențiale pentru prograsule elevilor și nu au susbstitut. Mai mult decât atât, studiul arată că învățarea prin descoperire nu e neaparat necesară și că poate lipsi din mixul de metode folosite la clasă, fără să determine o scădere semnificativă a rezultatelor elevilor.

Concluzia de mai sus pare să întărească opinia tradiționaliștilor care consideră că instruirea trebuie să fie mereu ghidată de profesor și că gradul de libertate al elevului pe parcursul acestui proces trebuie să fie minim. Comunicarea are loc într-o singură direcție, profesorul are controlul, iar elevul este condus direct la țintă, fără ezitări și ocolișuri. Lesa rămâne scurtă, iar comenzile sunt ascultate întocmai.

Nimic mai departe de adevăr! Studiul nu arată lipsa de fundament a învățării prin descoperire. Demonstrează doar că este contra-productivă atunci când e introdusă prea devreme sau când e folosită fără un plan bine pus la punct. Elevii lăsați să zburde liberi pe pajiștile cunoașterii, în speranța că se vor întoarce cu un buchet superb de cunoștințe, se rătăcesc de cele mai multe ori. Ceea ce înseamnă energie irosită, confuzie și demotivare. Învățarea prin descoperire este o unealtă excelentă care poate pune la lucru gândirea critică, poate ascuți capacitatea de analiză și sinteză a unei minți curioase, dar are nevoie de un fundament solid pentru a funcționa. Iar baza aceasta e construită sub îndrumarea cadrului didactic, dirijat, pas cu pas. Este loc suficient de inovație și aici; învățarea dirijată nu presupune mersul agale, în urma profesorului, pe potecile bătătorite de generații printr-o anumită materie. E mereu loc pentru curiozitate, pentru conexiuni interdisciplinare, pentru lecții memorabile. Mii de activități sunt la un click distanță de profesorul care caută să își provoace elevii să îi îndrăgească materia.

Oricât de bine ar suna „învățarea prin descoperire” într-un plan de lecție, oricât de moderne ar face să pară orele de curs, ea rămâne o unealtă eficientă în mâinile celor care au deja un bagaj de cunoștințe care le permite să facă diferența între descoperirile relevante și steril. Studiul arată că eficiența ei e mai mare în sistemele educaționale performante și că dă rezultate modeste în sistemele cu scoruri mai slabe la testele PISA. În cazul acestora din urmă, învățarea ghidată de profesor e cea care face diferența, care aduce creștere. În acest context, studiul analizează și influența pe care noile tehnologii o au asupra rezultatelor elevilor. Datele arată că a oferi cadrelor didactice echipamentele de care au nevoie pentru a preda mai eficient (ex. un videoproiector) are mai mult impact decât a împânzi o școală cu tablete de dragul digitizării predării. Echipamentele în sine nu fac diferența, important este rolul pe care cadrul didactic este dispus să li-l atribuie în activitatea sa.

Studiul nu spune nimic din ce nu intuia fiecare dintre noi, dar demonstrează cu date că, indiferent de sistem, de nivelul de dezvoltare sau de gradul de prosperitate, premisele pentru succesul adulților de mâine sunt puse de profesorii de azi. Că principala investiție din educație este în ei, în profesori, o investiție care trebuie legată de rolul pe care ne dorim să și-l asume în dezvoltarea elevilor, dincolo de litera disciplinei pe care o predau. Că de asumarea rolului respectiv și de cât de bine și-l duc la îndeplinire nu depinde doar cine știe ce statistică din minister, ci viitorul nostru, al tuturor.